rateș

RÁTEŞ, rateşe, s.n. (Reg.; înv.) Han aşezat la o şosea principală. [Var.: rátoş s.n.] – Din ucr. ratuś.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁTEŞ ~e n. înv. Han aşezat la un drum circulat. /<ucr. ratuš
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ráteş (ráteşe), s.n. – Han, posadă. – Var. ratuş. Germ. Rathaus, prin intermediul pol. ratusz, rut. ratuš (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 310). În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)

ráteş s. n., pl. ráteşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ráteş, ráteşe, s.n. (reg.; înv.) 1. han mare la drum. 2. (fig.) hardughie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)