ratifica

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-şi manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenţie etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RATIFICÁ ratífic tranz. (tratate, con-venţii, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratifi-care, fr. ratifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].
(Dicţionar de neologisme)

RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. şi pl. ratífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RATIFICÁ vb. v. confirma.
(Dicţionar de sinonime)