ravac

RAVÁC s.n. 1. Must care se scurge de la sine din strugurii puşi în teasc (fără presare); vin superior obţinut din acest must; vin limpede, separat de drojdie, prin trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin rămas neîngheţat dintr-un butoi expus la temperaturi joase. ♦ Vin obţinut din diverse fructe de munte. 2. Miere curată care se scurge din fagurii expuşi la soare. – Din tc. ravak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAVÁC n. 1) Must care se obţine din stru-gurii striviţi fără a fi daţi la teasc. 2) Vin care se obţine din acest must. 3) Miere care se scurge din fagurii expuşi la soare. /<turc. ravak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răvác (-curi), s.n. – 1. Miere naturală. – 2. Primul must, care curge fără a distruge strugurii. – Var. ravac. Tc. ravak (Şeineanu, II, 300; Lokotsch 1710), cf. sb. ravak. – Der. răvăci, vb. (a pritoci vinul), probabil cuvînt identic cu a răvăşi, vb. (a pritoci vinul; a descompune, a răscoli, a zăpăci), pentru al cărui semantism cf. cele două sensuri ale sp. trasegar; răvăşeală (var. răvăceală), s.f. (dezordine, zăpăceală).
(Dicţionarul etimologic român)

ravác s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)