razele
[Sinonime]
RÁZĂ, raze, s.f. 1. Linie dreaptă după care se propagă lumina; traiectorie luminoasă. ♦ Zonă luminoasă; lumină, strălucire. 2. Fig. Licărire, pâlpâire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiaţie. ♢ Raze X (sau röntgen) = unde electromagnetice cu lungimi de undă mult mai mici decât acelea ale luminii. 4. Distanţa de la centrul unui cerc până la orice punct de pe circumferinţă sau de la centrul unei sfere până la orice punct de pe suprafaţa ei. 5. Distanţă până la care se exercită o acţiune în jurul centrului de unde porneşte. ♢ Rază de acţiune (sau de activitate) = loc până unde se întinde puterea sau influenţa cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificaţie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÁZ//Ă ~e f. 1) Fascicul îngust de lumină care porneşte de la o sursă de lumină sau de la un obiect strălucitor. ~e solare. ♢ O ~ de speranţă fapt pozitiv care, deşi, neînsemnat, dă curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilaţiilor electromagnetice; radia-ţie electromagnetică. ~e Röntgen. 3) mat. Segment de dreaptă care uneşte un punct al circumferinţei cercului sau al suprafeţei sferei cu centrul acestora. 4) Limită până la care se extinde ceva. ~ de influenţă. 5) Fiecare dintre fofezele unei vârtelniţe. [G.-D. razei] /<lat. radia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ráză (ráze), s.f. – 1. Fascicul de lumină. – 2. Radiaţie. – 3. Cornul unui astru. – Mr. radză. Lat. radia (Densusianu, Hlr., 130; Puşcariu 1453; REW 6999), cf. alb. rezë (Philippide, II, 652), it. razza, raggio, prov., fr. rai, cat. raig, sp. rayo (salmant. raza), port. raio. – Der. derăza, vb. (a iradia), cuvînt creat artificial de Alecsandri, Cf. radia, vb., din fr. radier; radios, adj., din fr. radieux; iradia, vb., din fr. irradier; şi toate der. neol. cu radio-. Din rom. provine bg. din Trans. rassa (Miklosich, Bulg., 132).
(Dicţionarul etimologic român)
rî́ză (rîze), s.f. – Cîrpă, zdreanţă. Sl. riza „îmbrăcăminte” (Cihac, II, 315), cf. sb., cr., rus. riza „îmbrăcăminte”, bg. riz „cămaşă”, alb. rizë „batistă, cîrpă”. În Trans. – Der. rîzos, adj. (zdrenţăros).
(Dicţionarul etimologic român)
ráză s. f., g.-d. art. rázei; pl. ráze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÁZĂ s. 1. radiaţie. (~ solară.) 2. dâră, dungă, fascicul, fâşie, trâmbă, (fig.) sprânceană. (O ~ de lumină.) 3. (FIZ.) raze Röntgen v. raze X; raze X = radiaţie Röntgen, radiaţie X, raze Röntgen. 4. (GEOM.) (înv.) semidiametru. (~ unui cerc.) 5. (MAT.) rază vectoare = vector de poziţie.
(Dicţionar de sinonime)
RÁZĂ s. v. cracă, creangă, floarea-soarelui, fofează, ramură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÁZ//Ă ~e f. 1) Fascicul îngust de lumină care porneşte de la o sursă de lumină sau de la un obiect strălucitor. ~e solare. ♢ O ~ de speranţă fapt pozitiv care, deşi, neînsemnat, dă curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilaţiilor electromagnetice; radia-ţie electromagnetică. ~e Röntgen. 3) mat. Segment de dreaptă care uneşte un punct al circumferinţei cercului sau al suprafeţei sferei cu centrul acestora. 4) Limită până la care se extinde ceva. ~ de influenţă. 5) Fiecare dintre fofezele unei vârtelniţe. [G.-D. razei] /<lat. radia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
rî́ză (rîze), s.f. – Cîrpă, zdreanţă. Sl. riza „îmbrăcăminte” (Cihac, II, 315), cf. sb., cr., rus. riza „îmbrăcăminte”, bg. riz „cămaşă”, alb. rizë „batistă, cîrpă”. În Trans. – Der. rîzos, adj. (zdrenţăros).
(Dicţionarul etimologic român)
ráză s. f., g.-d. art. rázei; pl. ráze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÁZĂ s. 1. radiaţie. (~ solară.) 2. dâră, dungă, fascicul, fâşie, trâmbă, (fig.) sprânceană. (O ~ de lumină.) 3. (FIZ.) raze Röntgen v. raze X; raze X = radiaţie Röntgen, radiaţie X, raze Röntgen. 4. (GEOM.) (înv.) semidiametru. (~ unui cerc.) 5. (MAT.) rază vectoare = vector de poziţie.
(Dicţionar de sinonime)
RÁZĂ s. v. cracă, creangă, floarea-soarelui, fofează, ramură.
(Dicţionar de sinonime)