raționament

RAŢIONAMÉNT, raţionamente, s.n. Înlănţuire logică de judecăţi, care duce la o concluzie; p.ext. şir de argumente de care se serveşte cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a-şi susţine punctul de vedere. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. raisonnement (refăcut după raţiune)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAŢIONAMÉNT ~e n. 1) Operaţie a raţiunii constând dintr-o înlănţuire de judecăţi, pe baza cărora se trage o concluzie. ~ transductiv. 2) Argument raţional prin care se afirmă sau se neagă ceva; judecată. [Sil. -ţi-o-] /<fr. rationnement, lat. rationamentum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RAŢIONAMÉNT s.n. 1. Operaţie mintală cu ajutorul căreia din două sau mai multe judecăţi se obţine o judecată nouă, care decurge logic din primele. 2. Fel de a raţiona; judecată. V. silogism. [Pron. -ţi-o-, pl. -te, -turi. / cf. rationnement, it. razionamento].
(Dicţionar de neologisme)

RAŢIONAMÉNT s. n. 1. formă logică fundamentală constând dintr-o înlănţuire ordonată de judecăţi din care decurg adevăruri noi, act prin care gândirea, pornind de la cunoştinţe date, derivă din aceste cunoştinţe noi. 2. argumentele folosite de cineva pentru a-şi susţine punctul de vedere; fel de a raţiona. (după fr. raisonnement)
(Marele dicţionar de neologisme)

raţionamént s. n. (sil. -ţi-o-), pl. raţionaménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RAŢIONAMÉNT s. 1. v. argument. 2. (înv.) rezon, rezonament, socoată, socoteală. (Şi-a făcut următorul ~ ...) 3. v. judecată.
(Dicţionar de sinonime)