re
RE2 s.m. invar. (Muz.) 1. Una dintre cele şapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. – Din fr. ré, it. re.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RE1- Element de compunere cu sens iterativ, care serveşte la formarea unor verbe, a unor adjective şi a unor substantive. – Din fr., lat. re-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RE m. invar. 1) Notă muzicală reprezentând treapta a doua din gama majoră tip. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr. ré, it. re
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
re-. – Pref. care indică repetarea unei acţiuni verbale. Fr. re-. Se ataşează atît la cuvintele împrumutate deja cu pref. (reconstitui, din fr. reconstituer), ca şi cuvintele moştenite (realege „a alege din nou” ‹ alege). În general, în acest ultim caz, este de asemeni un calc din fr.: reculege „a se concentra” ‹ culege „a aduna”, ca fr. recueillir ‹ cueillir. Cum acest pref. se poate ataşa la un număr indefinit de vb., se citează numai cuvintele care merită o menţiune specială.
(Dicţionarul etimologic român)
RE- Element de derivare cu sens iterativ, care serveşte la formarea de verbe, adjective şi substantive. [< fr. re-, cf. lat. re-].
(Dicţionar de neologisme)
RE s.m. invar. (Muz.) 1. A doua treaptă a gamei majore tip; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. A treia coardă a unei viori. [< fr. ré, it. re].
(Dicţionar de neologisme)
RE1- pref. „iterativ, intensiv”. (< fr. re-, ré-, cf. lat. re-)
(Marele dicţionar de neologisme)
RE2 s. m. inv. (muz.) 1. a doua treaptă a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. a treia coardă a unei viori. (< it. re)
(Marele dicţionar de neologisme)
re s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RE1- Element de compunere cu sens iterativ, care serveşte la formarea unor verbe, a unor adjective şi a unor substantive. – Din fr., lat. re-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
re-. – Pref. care indică repetarea unei acţiuni verbale. Fr. re-. Se ataşează atît la cuvintele împrumutate deja cu pref. (reconstitui, din fr. reconstituer), ca şi cuvintele moştenite (realege „a alege din nou” ‹ alege). În general, în acest ultim caz, este de asemeni un calc din fr.: reculege „a se concentra” ‹ culege „a aduna”, ca fr. recueillir ‹ cueillir. Cum acest pref. se poate ataşa la un număr indefinit de vb., se citează numai cuvintele care merită o menţiune specială.
(Dicţionarul etimologic român)
RE- Element de derivare cu sens iterativ, care serveşte la formarea de verbe, adjective şi substantive. [< fr. re-, cf. lat. re-].
(Dicţionar de neologisme)
RE s.m. invar. (Muz.) 1. A doua treaptă a gamei majore tip; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. A treia coardă a unei viori. [< fr. ré, it. re].
(Dicţionar de neologisme)
RE1- pref. „iterativ, intensiv”. (< fr. re-, ré-, cf. lat. re-)
(Marele dicţionar de neologisme)
RE2 s. m. inv. (muz.) 1. a doua treaptă a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. a treia coardă a unei viori. (< it. re)
(Marele dicţionar de neologisme)
re s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)