reîmpărțire

REÎMPĂRŢÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) împărţi din nou, a face o nouă împărţire (mai echitabilă). – Re¹- + împărţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REÎMPĂRŢÍRE, reîmpărţiri, s.f. Acţiunea de a reîmpărţi şi rezultatul ei. – V. reîmpărţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

reîmpărţí vb. împărţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reîmpărţíre s. f. împărţire
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REÎMPĂRŢÍ vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)
(Dicţionar de sinonime)

REÎMPĂRŢÍRE s. redistribuire. (~ sarcinilor.)
(Dicţionar de sinonime)