REÎNSUFLEŢÍ, reînsufleţesc, vb. IV. Tranz. şi refl., A (se) însufleţi din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viaţă. – Re1- + însufleţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REÎNSUFLEŢ//Í ~ésc tranz. A face sa se reînsufleţească; a face să prindă din nou viaţă. /re- + a însufleţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REÎNSUFLEŢ//Í mă ~ésc intranz A se însufleţi din nou. /re- + a se însufleţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
reînsufleţí vb. însufleţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REÎNSUFLEŢÍ vb. 1. v. reanima. 2. v. reînvia. 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REÎNSUFLEŢ//Í ~ésc tranz. A face sa se reînsufleţească; a face să prindă din nou viaţă. /re- + a însufleţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
reînsufleţí vb. însufleţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REÎNSUFLEŢÍ vb. 1. v. reanima. 2. v. reînvia. 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)
(Dicţionar de sinonime)