reînsuflețire

REÎNSUFLEŢÍ, reînsufleţesc, vb. IV. Tranz. şi refl., A (se) însufleţi din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viaţă. – Re¹- + însufleţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REÎNSUFLEŢÍRE, reînsufleţiri, s.f. Acţiunea de a (se) reînsufleţi şi rezultatul ei. – V. reînsufleţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REÎNSUFLEŢ//Í ~ésc tranz. A face sa se reînsufleţească; a face să prindă din nou viaţă. /re- + a însufleţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REÎNSUFLEŢ//Í mă ~ésc intranz A se însufleţi din nou. /re- + a se însufleţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

reînsufleţí vb. însufleţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reînsufleţíre s. f. însufleţire
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REÎNSUFLEŢÍ vb. 1. v. reanima. 2. v. reînvia. 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)
(Dicţionar de sinonime)

REÎNSUFLEŢÍRE s. 1. v. reanimare. 2. v. reînviere. 3. reanimare, reînviorare. (~ atmosferei din sală.)
(Dicţionar de sinonime)