reîntinerire

REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. şi tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simţi sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfăţişare tinerească. – Re¹- + întineri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s.f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REÎNTINER//Í ~ésc 1. intranz. A întineri din nou. 2. tranz. A face să devină din nou tânăr. /re- + a întineri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

reîntinerí vb. întineri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)