REŞLEFUÍ, reşlefuiésc, vb. IV. Tranz. A şlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Re1- + şlefui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REŞLEFUÍRE, reşlefuiri, s.f. Acţiunea de a reşlefui. – V. reşlefui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
reşlefuí vb. şlefui
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reşlefuíre s. f. şlefuire
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REŞLEFUÍRE, reşlefuiri, s.f. Acţiunea de a reşlefui. – V. reşlefui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reşlefuíre s. f. şlefuire
(Dicţionar ortografic al limbii române)