reabonare

REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Re¹- + abona. Cf. fr. r é a b o n n e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REABONÁRE, reabonări, s.f. Acţiunea de a se reabona şi rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reabona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REABONÁ vb. I. refl. A se abona din nou. [Pron. re-a-. / cf. fr. réabonner].
(Dicţionar de neologisme)

REABONÁRE s.f. Acţiunea de a se reabona. [< reabona].
(Dicţionar de neologisme)

REABONÁ vb. refl. a se abona din nou. (< fr. réabonner)
(Marele dicţionar de neologisme)

reaboná vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reabonéz, 3 sg. şi pl. reaboneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reabonáre s. f., g.-d. art. reabonării
(Dicţionar ortografic al limbii române)