REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s.m. 1. Adj. Referitor la reactanţă; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului şi tensiunea electrică. 2. S.m. Substanţă chimică ce dă o reacţie specifică în prezenţa unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanşa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele şi soluţia unui element pentru a-i intensifica puterea de acţiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REACTÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de reactanţă; propriu reactanţei. 2) Care realizează o reacţie; în stare să provoace o reacţie. Forţă ~ă. 3) Care apare sub acţiunea forţei de reacţie; provocat de forţa de reacţie. 4) Care utilizează o asemenea forţă. Avion ~. /<fr. réactif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REACTÍV2 ~e m. Substantă care are proprietatea de a produce o reacţie chimică. /<fr. réactif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A REACTIV//Á ~éz tranz. 1) rar A activa din nou. 2) (soluţii, elemente etc.) A face să devină din nou activ. /<fr. réactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REACTIV//Á mă ~éz intranz. A se încadra din nou în rândurile armatei active. /<fr. réactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacţionează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducţie proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanţă chimică având proprietatea de a reacţiona în mod specific într-o reacţie. [< fr. réactif].
(Dicţionar de neologisme)
REACTIVÁ vb. I. 1. tr. (Liv.) A repune în activitate. 2. tr. (Chim., fiz.) A reînnoi piesele şi soluţia unui element chimic pentru a-i intensifica puterea de acţiune. 3. refl. A reintra în cadrele active ale armatei. [< fr. réactiver].
(Dicţionar de neologisme)
REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanţe, radicali etc.) care reacţionează uşor în reacţii. 2. (fiz.) referitor la reactanţă; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanţă având proprietatea de a reacţiona în mod specific într-o reacţie. (< fr. réactif)
(Marele dicţionar de neologisme)
REACTIVÁ vb. I. tr. 1. a repune în activitate. 2. (chim., fiz.) a face ca o substanţă, un fenomen să redevină active. II. refl. a reintra în cadrele active ale armatei. (< fr. réactiver)
(Marele dicţionar de neologisme)
reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reactivá vb. (sil. re-ac-), ind. prez. 1 sg. reactivéz, 3 sg. şi pl. reactiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanşa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele şi soluţia unui element pentru a-i intensifica puterea de acţiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REACTÍV2 ~e m. Substantă care are proprietatea de a produce o reacţie chimică. /<fr. réactif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A REACTIV//Á ~éz tranz. 1) rar A activa din nou. 2) (soluţii, elemente etc.) A face să devină din nou activ. /<fr. réactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REACTIV//Á mă ~éz intranz. A se încadra din nou în rândurile armatei active. /<fr. réactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacţionează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducţie proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanţă chimică având proprietatea de a reacţiona în mod specific într-o reacţie. [< fr. réactif].
(Dicţionar de neologisme)
REACTIVÁ vb. I. 1. tr. (Liv.) A repune în activitate. 2. tr. (Chim., fiz.) A reînnoi piesele şi soluţia unui element chimic pentru a-i intensifica puterea de acţiune. 3. refl. A reintra în cadrele active ale armatei. [< fr. réactiver].
(Dicţionar de neologisme)
REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanţe, radicali etc.) care reacţionează uşor în reacţii. 2. (fiz.) referitor la reactanţă; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanţă având proprietatea de a reacţiona în mod specific într-o reacţie. (< fr. réactif)
(Marele dicţionar de neologisme)
REACTIVÁ vb. I. tr. 1. a repune în activitate. 2. (chim., fiz.) a face ca o substanţă, un fenomen să redevină active. II. refl. a reintra în cadrele active ale armatei. (< fr. réactiver)
(Marele dicţionar de neologisme)
reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reactivá vb. (sil. re-ac-), ind. prez. 1 sg. reactivéz, 3 sg. şi pl. reactiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent.
(Dicţionar de sinonime)