REACUMULÁRE s.f. Acţiunea de a reacumula şi rezultatul ei. [< reacumula].
(Dicţionar de neologisme)
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].
(Dicţionar de neologisme)
REACUMULÁ vb. tr. a acumula din nou. (< fr. réaccumuler)
(Marele dicţionar de neologisme)
reacumuláre s. f., g.-d. art. reacumulării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reacumulá vb., ind. prez. 1 reacumuléz; conj. prez. 3 sg. şi pl. reacumuléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
reacumuláre s. f., g.-d. art. reacumulării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reacumulá vb., ind. prez. 1 reacumuléz; conj. prez. 3 sg. şi pl. reacumuléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)