readmitere

READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

READMÍTERE, readmiteri, s.f. Acţiunea de a readmite şi rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

READMÍTE vb. III. tr. A admite din nou, a reprimi. [P.i. readmít. / cf. fr. réadmettre].
(Dicţionar de neologisme)

READMÍTERE s.f. Acţiunea de a readmite şi rezultatul ei. [< readmite].
(Dicţionar de neologisme)

READMÍTE vb. tr. a admite din nou. (după fr. réadmettre)
(Marele dicţionar de neologisme)

readmíte vb. (sil. re-ad-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. readmít; conj. prez. 3 sg. şi pl. readmítă; part. readmís
(Dicţionar ortografic al limbii române)

readmítere s. f. (sil. re-ad-) admitere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
READMÍTE vb. a reprimi. (A ~ în şcoală.)
(Dicţionar de sinonime)