reafirma
[Conjugare]
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REAFIRMÁ reafírm tranz. A afirma din nou. /re- + a afirma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REAFIRMÁ vb. I. tr. A afirma ceva din nou. [P.i. reafírm. / cf. fr. réaffirmer].
(Dicţionar de neologisme)
REAFIRMÁ vb. tr. a afirma ceva din nou. (< fr. réaffirmer)
(Marele dicţionar de neologisme)
reafirmá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reafírm, 3 sg. şi pl. reafírmă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REAFIRMÁ reafírm tranz. A afirma din nou. /re- + a afirma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REAFIRMÁ vb. tr. a afirma ceva din nou. (< fr. réaffirmer)
(Marele dicţionar de neologisme)
reafirmá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reafírm, 3 sg. şi pl. reafírmă
(Dicţionar ortografic al limbii române)