real
[Sinonime]
REÁL1, reali, s.m. Monedă spaniolă de argint. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REÁL2, -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existenţă obiectivă, independentă de conştiinţă sau de voinţă, care există în realitate; obiectiv, adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce există, ceea ce este real; realitate. 2. De netăgăduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (În sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct şi imediat. Secţie reală sau învăţământ real = secţie a unui liceu ori învăţământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte. Imagine reală = imagine a unui obiect obţinută cu un instrument optic (şi care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă). Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui şir convergent de numere raţionale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REAL1 ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival Care există în realitate; material; concret; percep-tabil; sesizabil. Lume ~ă. 2) Care corespunde lumii înconjurătoare; în conformitate cu lumea înconjurătoare. Imagine ~ă. 3) Care poate fi realizat; în stare să fie transpus în viaţă; realizabil. 4) Care are caracter original; autentic. /<lat. realis, germ. real, fr. réel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REAL2 ~i m. Monedă spaniolă de argint, egală cu 25 de centime. /<fr. réal, sp. real
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REÁL, -Ă adj. 1. Care există în realitate; efectiv, adevărat. 2. Indiscutabil, incontestabil. // s.n. Ceea ce este real, ceea ce există; realitate. [Pron. re-al. / cf. lat. realis, fr. réel, it. reale].
(Dicţionar de neologisme)
REÁL s.m. Mică monedă spaniolă de argint. [Pron. re-al. / < sp., port. real].
(Dicţionar de neologisme)
REÁL1 s. m. 1. mică monedă spaniolă de argint, 1/4 dintr-o peseta. 2. unitatea monetară a Braziliei, (fost) cruzeiro. (< sp., port. real, fr. réal)
(Marele dicţionar de neologisme)
REÁL2, -Ă I. adj. 1. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat. 2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui şir convergent de numere raţionale; funcţie ~ă = funcţie având ca domeniu de valori o mulţime de numere reale. 3. învăţământ ~ = secţie a liceului în care se studiază cu precădere ştiinţele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel)
(Marele dicţionar de neologisme)
reál adj. m., pl. reáli; f. sg. reálă, pl. reále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reál (monedă) s. m., pl. reáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reál (realitate) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REÁL adj., s., adv. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv. (Lumea ~.) 2. s. v. adevăr. 3. adj. concret, palpabil. (Fenomene ~.) 4. adj. v. adevărat. 5. adv. aievea. (Tot ce ţi-a spus este ~.) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. efectiv, incontestabil, indiscu-tabil. (A adus servicii ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Real ≠ aparent, fantastic, ideal, imaginabil, imaginar, inventat, ireal, nereal, areal
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REÁL2, -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existenţă obiectivă, independentă de conştiinţă sau de voinţă, care există în realitate; obiectiv, adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce există, ceea ce este real; realitate. 2. De netăgăduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (În sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct şi imediat. Secţie reală sau învăţământ real = secţie a unui liceu ori învăţământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte. Imagine reală = imagine a unui obiect obţinută cu un instrument optic (şi care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă). Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui şir convergent de numere raţionale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REAL2 ~i m. Monedă spaniolă de argint, egală cu 25 de centime. /<fr. réal, sp. real
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REÁL, -Ă adj. 1. Care există în realitate; efectiv, adevărat. 2. Indiscutabil, incontestabil. // s.n. Ceea ce este real, ceea ce există; realitate. [Pron. re-al. / cf. lat. realis, fr. réel, it. reale].
(Dicţionar de neologisme)
REÁL s.m. Mică monedă spaniolă de argint. [Pron. re-al. / < sp., port. real].
(Dicţionar de neologisme)
REÁL1 s. m. 1. mică monedă spaniolă de argint, 1/4 dintr-o peseta. 2. unitatea monetară a Braziliei, (fost) cruzeiro. (< sp., port. real, fr. réal)
(Marele dicţionar de neologisme)
REÁL2, -Ă I. adj. 1. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat. 2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui şir convergent de numere raţionale; funcţie ~ă = funcţie având ca domeniu de valori o mulţime de numere reale. 3. învăţământ ~ = secţie a liceului în care se studiază cu precădere ştiinţele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel)
(Marele dicţionar de neologisme)
reál adj. m., pl. reáli; f. sg. reálă, pl. reále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reál (monedă) s. m., pl. reáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reál (realitate) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REÁL adj., s., adv. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv. (Lumea ~.) 2. s. v. adevăr. 3. adj. concret, palpabil. (Fenomene ~.) 4. adj. v. adevărat. 5. adv. aievea. (Tot ce ţi-a spus este ~.) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. efectiv, incontestabil, indiscu-tabil. (A adus servicii ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Real ≠ aparent, fantastic, ideal, imaginabil, imaginar, inventat, ireal, nereal, areal
(Dicţionar de antonime)