realism
REALÍSM s.n. Mişcare, curent, atitudine în creaţia sau teoria literară şi artistică având ca principiu de bază reflectarea realităţii în datele ei esenţiale, obiective, caracteristice. ♦ Nume generic pentru concepţiile filozofice care recunosc existenţa independentă a obiectului de subiect, precum şi posibilitatea de a cunoaşte obiectul. ♢ Realism critic = curent în filozofia contemporană, care recunoaşte realitatea lumii materiale, dar interpune între subiect şi obiect un al treilea element, de natură spirituală, denumit „dat” sau „esenţă”. Realism socialist = teorie estetică (opusă teoriilor artă pentru artă, formalismului, artei abstracte şi nonfigurative etc.) potrivit căreia arta este o „formă a conştiinţei sociale”. Realism naiv = termen prin care este desemnat, uneori, materialismul spontan al vieţii cotidiene, convingerea proprie oricărui om, izvorâtă din practica vieţii de toate zilele, potrivit căreia lucrurile există independent de conştiinţa omenească şi se reflectă în aceasta. ♦ Curent în filozofia scolastică medievală care considera că noţiunile generale constituie realităţi de sine stătătoare şi anterioare lucrurilor individuale. ♦ Atitudine a omului care are simţul realităţii; spirit practic. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REALÍSM n. 1) filoz. Concepţie filozofică care susţine că lumea externă este o realitate independentă de subiectul cunoscător. 2) (în artă şi în literatură) Metodă artistică de creaţie care are drept principiu esenţial reflectarea realităţii. 3) Înţelegere clară a condiţiilor de desfăsurare a unei activităţi; atitudinea celui care are simţul realităţii; spirit practic. 4) (în filozofia medievală în opoziţie cu nomina-lism) Curent care considera că noţiunile generale (universale) sunt realităţi de sine stătătoare, anterioare atât intelectului, cât şi obiectelor individuale. [Sil. re-a-] /<fr. réalisme, germ. Realismus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REALÍSM s.n. 1. Curent în artă şi în literatură care promovează înţelegerea adâncă şi redarea realităţii obiective în trăsăturile ei tipice. ♦ (În ideologia marxistă) Realism socialist = concept estetic desemnând tipul de artă care îşi propune reflectarea veridică, istorică concretă a realităţii în dezvoltarea ei. ♦ Noul realism = curent artistic mărturisind predilecţie pentru folosirea nemijlocită a obiectelor aflate în preajma artistului (afişe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect. ♦ (Curent) Atitudine care ţine seama de realitate; simţ al realităţii. 2. Concepţie opusă idealismului subiectiv prin teza conform căreia lumea externă are o realitate independentă de subiectul cunoscător. [Cf. fr. réalisme].
(Dicţionar de neologisme)
REALÍSM s. n. 1. curent în filozofia scolastică care susţinea că noţiunile generale ar avea o existenţă reală, obiectivă, precedând existenţa lucrurilor individuale. ♢ concepţie care recunoaşte că lumea este o realitate independentă de subiectul cunoscător. o ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporană care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun între subiect şi obiect „datul” sau „esenţele”, ajungând la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vieţii cotidiene, convingerea izvorâtă din practica vieţii, potrivit căreia lucrurile există independent de conştiinţa omenească şi se reflectă în ea. 2. curent în artă şi literatură care promovează înţelegerea adâncă şi redarea realităţii obiective în trăsăturile ei tipice; orientare, tendinţă generală a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ♢ noul ~ = curent artistic mărturisind predilecţie pentru folosirea nemijlocită a obiectelor aflate în preajma artistului (afişe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care ţine seama de realitate, simţ al realităţii. (< fr. réalisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
realísm s. n. (sil. re-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REALÍSM n. 1) filoz. Concepţie filozofică care susţine că lumea externă este o realitate independentă de subiectul cunoscător. 2) (în artă şi în literatură) Metodă artistică de creaţie care are drept principiu esenţial reflectarea realităţii. 3) Înţelegere clară a condiţiilor de desfăsurare a unei activităţi; atitudinea celui care are simţul realităţii; spirit practic. 4) (în filozofia medievală în opoziţie cu nomina-lism) Curent care considera că noţiunile generale (universale) sunt realităţi de sine stătătoare, anterioare atât intelectului, cât şi obiectelor individuale. [Sil. re-a-] /<fr. réalisme, germ. Realismus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REALÍSM s. n. 1. curent în filozofia scolastică care susţinea că noţiunile generale ar avea o existenţă reală, obiectivă, precedând existenţa lucrurilor individuale. ♢ concepţie care recunoaşte că lumea este o realitate independentă de subiectul cunoscător. o ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporană care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun între subiect şi obiect „datul” sau „esenţele”, ajungând la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vieţii cotidiene, convingerea izvorâtă din practica vieţii, potrivit căreia lucrurile există independent de conştiinţa omenească şi se reflectă în ea. 2. curent în artă şi literatură care promovează înţelegerea adâncă şi redarea realităţii obiective în trăsăturile ei tipice; orientare, tendinţă generală a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ♢ noul ~ = curent artistic mărturisind predilecţie pentru folosirea nemijlocită a obiectelor aflate în preajma artistului (afişe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care ţine seama de realitate, simţ al realităţii. (< fr. réalisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
realísm s. n. (sil. re-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)