REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui o operă de artă. ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârşi, a-şi pune în valoare capacitatea de creaţie. 3. A obţine, a dobândi, a câştiga (ceva); a încasa preţurile (la mărfurile vândute). 4. A-şi face o idee precisă despre..., a reuşi să înţeleagă, să pătrundă înţelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REALIZÁRE, realizări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) realiza şi rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creaţie. [Pr.: re-a-] – V. realiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REALIZ//Á ~éz tranz. 1) (planuri, idei, obligaţii etc.) A face să devină real; a duce la îndeplinire; a transforma în fapt; a înfăptui; a executa. 2) (lucrări, opere etc.) A produce în urma unui efort susţinut; a crea; a plăsmui. [Sil. re-a-] /<fr. réaliser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REALIZ//Á mă ~éz intranz. (în special despre artişti) A-şi pune în valoare capacitatea, aptitudinile; a se împlini. [Sil. re-a-] /<fr. réaliser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REALIZ//ÁRE ~ări f. 1) v. A REALIZA. 2) Rezultat al unei munci; lucru realizat. [G.-D. realizării; Sil. re-a-] /v. a realiza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REALIZÁ vb. I. tr. 1. A înfăptui, a face ceva. 2. A crea, a plăsmui; a desăvârşi; a întruchipa. ♦ refl. A se dezvolta deplin, a se desăvârşi; a-şi pune în valoare capacităţile creatoare. 3. A obţine, a câştiga (ceva). [< fr. réaliser].
(Dicţionar de neologisme)
REALIZÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) realiza şi rezultatul ei; înfăptuire. 2. Lucru realizat. 3. Reuşită, succes. ♦ Creaţie. [< realiza].
(Dicţionar de neologisme)
REALIZÁ vb. I. tr. 1. a înfăptui, a face ceva; a-şi îndeplini obligaţiile, planul etc. 2. a crea, a elabora; a desăvârşi; a întruchipa. 3. a obţine, a câştiga (ceva). 4. a-şi da bine seama, a reuşi să înţeleagă. II. refl. a se dezvolta deplin, a se desăvârşi; a-şi pune în valoare capacităţile creatoare. (< fr. réaliser, /I, 4/ engl. realize)
(Marele dicţionar de neologisme)
REALIZÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) realiza. 2. lucru realizat. ♢ creaţie, operă de artă, ştiinţifică etc. 3. reuşită, succes. (< realiza)
(Marele dicţionar de neologisme)
realizá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. realizéz, 3 sg. şi pl. realizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
realizáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realizării; pl. realizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REALIZÁ vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a săvârşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a înfăptui, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a săvârşi. (A ~ o lucrare durabílă.) 5. v. crea. 6. v. desăvârşi. 7. a se desăvârşi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcătui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obţine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. înfăptui. 16. v. făuri. 17. a se înfăptui, a se produce. (Când s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obţine, (pop.) a cunoaşte, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a împlini, a îndeplini, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 22. a se împlini, a se îndeplini, a se înfăptui, (pop.) a se întâmpla, (înv. şi reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.
(Dicţionar de sinonime)
REALIZÁRE s. 1. v. executare. 2. v. creare. 3. (concr.) înfăptuire, lucrare, operă. (O mare ~.) 4. v. creaţie. 5. executare, execuţie, facere, făurire. (~ unei opere durabile.) 6. v. concretizare. 7. v. turnare. 8. v. obţinere. 9. v. inventare. 10. v. făurire. 11. v. înfăptuire. 12. v. repurtare. 13. v. stabilire. 14. v. îndeplinire. 15. îndeplinire, înfăptuire, (înv.) realizaţie. (~ unui vechi vis.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REALIZÁRE, realizări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) realiza şi rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creaţie. [Pr.: re-a-] – V. realiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REALIZ//Á mă ~éz intranz. (în special despre artişti) A-şi pune în valoare capacitatea, aptitudinile; a se împlini. [Sil. re-a-] /<fr. réaliser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REALIZ//ÁRE ~ări f. 1) v. A REALIZA. 2) Rezultat al unei munci; lucru realizat. [G.-D. realizării; Sil. re-a-] /v. a realiza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REALIZÁ vb. I. tr. 1. A înfăptui, a face ceva. 2. A crea, a plăsmui; a desăvârşi; a întruchipa. ♦ refl. A se dezvolta deplin, a se desăvârşi; a-şi pune în valoare capacităţile creatoare. 3. A obţine, a câştiga (ceva). [< fr. réaliser].
(Dicţionar de neologisme)
REALIZÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) realiza şi rezultatul ei; înfăptuire. 2. Lucru realizat. 3. Reuşită, succes. ♦ Creaţie. [< realiza].
(Dicţionar de neologisme)
REALIZÁ vb. I. tr. 1. a înfăptui, a face ceva; a-şi îndeplini obligaţiile, planul etc. 2. a crea, a elabora; a desăvârşi; a întruchipa. 3. a obţine, a câştiga (ceva). 4. a-şi da bine seama, a reuşi să înţeleagă. II. refl. a se dezvolta deplin, a se desăvârşi; a-şi pune în valoare capacităţile creatoare. (< fr. réaliser, /I, 4/ engl. realize)
(Marele dicţionar de neologisme)
REALIZÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) realiza. 2. lucru realizat. ♢ creaţie, operă de artă, ştiinţifică etc. 3. reuşită, succes. (< realiza)
(Marele dicţionar de neologisme)
realizá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. realizéz, 3 sg. şi pl. realizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
realizáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realizării; pl. realizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REALIZÁ vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a săvârşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a înfăptui, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a săvârşi. (A ~ o lucrare durabílă.) 5. v. crea. 6. v. desăvârşi. 7. a se desăvârşi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcătui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obţine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. înfăptui. 16. v. făuri. 17. a se înfăptui, a se produce. (Când s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obţine, (pop.) a cunoaşte, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a împlini, a îndeplini, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 22. a se împlini, a se îndeplini, a se înfăptui, (pop.) a se întâmpla, (înv. şi reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.
(Dicţionar de sinonime)
REALIZÁRE s. 1. v. executare. 2. v. creare. 3. (concr.) înfăptuire, lucrare, operă. (O mare ~.) 4. v. creaţie. 5. executare, execuţie, facere, făurire. (~ unei opere durabile.) 6. v. concretizare. 7. v. turnare. 8. v. obţinere. 9. v. inventare. 10. v. făurire. 11. v. înfăptuire. 12. v. repurtare. 13. v. stabilire. 14. v. îndeplinire. 15. îndeplinire, înfăptuire, (înv.) realizaţie. (~ unui vechi vis.)
(Dicţionar de sinonime)