realtoit

REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Re¹- + altoi².
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REALTOÍT, -Ă, realtoiţi, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

realtoí vb. (sil. -re-al-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. realtoiésc, 3 sg. realtoiéşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: re rea real realt realto

Cuvinte se termină cu literele: it oit toit ltoit altoit