REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am- ] – Re1- + ambala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REAMBALÁRE, reambalări, s.f. Acţiunea de a reambala şi rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REAMBALÁ vb. I. tr. A împacheta din nou. [cf. fr. remballer].
(Dicţionar de neologisme)
REAMBALÁRE s.f. Acţiunea de a reambala. [< reambala].
(Dicţionar de neologisme)
REAMBALÁ vb. tr. a ambala din nou. (< re1- + ambala)
(Marele dicţionar de neologisme)
reambalá vb. (sil. re-am-), ind. prez. 1 sg. reambaléz, 3 sg. şi pl. reambaleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reambaláre s. f. (sil. re-am-) ambalare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REAMBALÁRE, reambalări, s.f. Acţiunea de a reambala şi rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REAMBALÁRE s.f. Acţiunea de a reambala. [< reambala].
(Dicţionar de neologisme)
REAMBALÁ vb. tr. a ambala din nou. (< re1- + ambala)
(Marele dicţionar de neologisme)
reambalá vb. (sil. re-am-), ind. prez. 1 sg. reambaléz, 3 sg. şi pl. reambaleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reambaláre s. f. (sil. re-am-) ambalare
(Dicţionar ortografic al limbii române)