rearanjare

REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Re¹- + aranja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REARANJÁRE, rearanjări, s.f. (Acţiunea) de a (se) rearanja şi rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REARANJÁ vb. tr., refl. a (se) aranja din nou, după alte criterii. (< fr. réarranger)
(Marele dicţionar de neologisme)

rearanjá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. rearanjéz, 3 sg. şi pl. rearanjeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rearanjáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. rearanjării; pl. rearanjări
(Dicţionar ortografic al limbii române)