rearginta
[Conjugare]
REARGINTÁ, reargintez, vb. I., Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curăţat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Re1- + arginta (după fr. réargenter).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
reargintá vb. (sil. re-ar-), ind. prez. 1 sg. reargintéz, 3 sg. şi pl. rearginteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
reargintá vb. (sil. re-ar-), ind. prez. 1 sg. reargintéz, 3 sg. şi pl. rearginteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)