reasigurare

REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REASIGURÁRE, reasigurări, s.f. Acţiunea de a (se) reasigura şi rezultatul ei. ♦ Operaţie prin care o societate de asigurări se asigură ea însăşi la o altă societate de asigurări (pentru a obţine acoperire la o parte din riscuri). [Pr.: re-a-] – V. reasigura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REASIGURÁ vb. I. tr. A asigura din nou; a reînnoi o asigurare. [P.i. reasígur. / cf. it. riassicurare, fr. réassurer].
(Dicţionar de neologisme)

REASIGURÁRE s.f. Acţiunea de a (se) reasigura şi rezultatul ei. ♦ Operaţie prin care o societate de asigurări se asigură ea însăşi la o altă societate; sumă depusă pentru această operaţie. [< reasigura].
(Dicţionar de neologisme)

REASIGURÁ vb. tr., refl. a (se) asigura din nou; a reînnoi o asigurare. (după fr. réassurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

REASIGURÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) reasigura. ♢ operaţie prin care o societate de asigurări transferă parţial sau integral riscurile asumate asupra uneia sau mai multor societăţi de asigurare. 2. sumă depusă pentru reasigurare (1). (< reasigura)
(Marele dicţionar de neologisme)

reasigurá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reasígur, 3 sg. şi pl. reasígură
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reasiguráre s. f. (sil. re-a-) asigurare
(Dicţionar ortografic al limbii române)