reaudiere

REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Re¹- + audia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REAUDIÉRE, reaudieri, s.f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REAUDIÁ vb. I. tr. A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pron. re-a-u-di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < re- + audia].
(Dicţionar de neologisme)

REAUDIÉRE s.f. Acţiunea de a reaudia şi rezultatul ei; reascultare. [Pron. re-a-u-di-e-. / < reaudia].
(Dicţionar de neologisme)

REAUDIÁ vb. tr. 1. (jur.) a audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. 2. a asculta (ceva) din nou; a reasculta. (< re¹- + audia)
(Marele dicţionar de neologisme)

reaudiá vb. (sil. re-a-) audia
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reaudiére s. f. (sil. re-a-) audiere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REAUDIÁ vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.)
(Dicţionar de sinonime)

REAUDIÉRE s. (JUR.) reascultare. (~ unui martor.)
(Dicţionar de sinonime)