rebarbativ dex - definiţie, sinonime, conjugare

rebarbativ

REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ♦ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotriveşte la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REBARBATÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care are un aspect respingător, urât. /<fr. rébarbatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REBARBATÍV, -Ă adj. Respingător, urât, aspru (la înfăţişare). ♦ (Fig.) Cuvânt rebarbativ = cuvânt cu aspect urât, complet străin pentru o limbă. [< fr. rébarbatif].
(Dicţionar de neologisme)

REBARBATÍV, -Ă adj. 1. cu aspect respingător, urât; aspru; neplăcut. 2. (fig.) care se împotriveşte la ceva, refractar. (< fr. rébarbatif)
(Marele dicţionar de neologisme)

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. sg. rebarbatívă, pl. rebarbatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re reb reba rebar rebarb

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ativ bativ rbativ