rebatere

REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. şi refl. A bate din nou la maşină un text corectat, amplificat etc. – Re¹- + bate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REBÁTERE, rebateri, s.f. Acţiunea de a rebate. – V. rebate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

rebáte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rebát, 3 sg. rebáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rebátere s. f., g.-d. art. rebáterii; pl. rebáteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)