rebec dex - definiţie, sinonime, conjugare

rebec

REBÉC, rebecuri, s.n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali şi introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REBÉC ~uri n. (în epoca medievală) Instrument muzical cu trei coarde, folosit de menestreli. /<fr. rebec
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REBÉC s.n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali şi introdus în Europa de arabi. V. rebab. [< fr. rebec, cf. ar. rabab].
(Dicţionar de neologisme)

REBÉC s. n. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab. (< fr. rebec)
(Marele dicţionar de neologisme)

rebéc s. n., pl. rebécuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re reb rebe

Cuvinte se termină cu literele: ec bec ebec