rebel dex - definiţie, sinonime, conjugare

rebel

[Sinonime]
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se aşază, nu stă pieptănat. ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REBÉL ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care participă sau instigă la o rebeliune; răzvrătit; revoltat. 2) Care manifestă nesupunere; în stare de revoltă. 3) (despre boli) Care se vindecă greu. Are o tuse ~ă. /<fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REBÉL, -Ă adj., s.m. şi f. Participant la o rebeliune; (cel) care aţâţă la revoltă. ♦ Nesupus, recalcitrant. // adj. 1. (Fig.; despre o boală) Care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (Despre păr) Care nu stă pieptănat. [< fr. rebelle].
(Dicţionar de neologisme)

REBÉL, -Ă I. adj., s. m. f. participant la o rebeliune. ♢ nesupus, recalcitrant. II. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello)
(Marele dicţionar de neologisme)

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; f. sg. rebélă, pl. rebéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REBÉL adj., s. 1. adj., s. v. răsculat. 2. adj. v. chinuitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re reb rebe

Cuvinte se termină cu literele: el bel ebel