rebobina
[Conjugare]
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. A bobina din nou, a reface bobinajul unei maşini electrice. – Din fr. rebobiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REBOBINÁ vb. I. tr. 1. A bobina din nou (o maşină electrică). 2. (Cinem.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou cu începutul, după rulare. [P.i. -nez. / < fr. rebobiner].
(Dicţionar de neologisme)
REBOBINÁ vb. tr. 1. a bobina din nou (o maşină electrică). 2. a readuce o bandă perforată sau magnetică ori un film în poziţia iniţială sau dorită. (< fr. rebobiner)
(Marele dicţionar de neologisme)
rebobiná vb., ind. prez. 1 sg. rebobinéz, 3 sg. şi pl. rebobineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REBOBINÁ vb. I. tr. 1. A bobina din nou (o maşină electrică). 2. (Cinem.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou cu începutul, după rulare. [P.i. -nez. / < fr. rebobiner].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
rebobiná vb., ind. prez. 1 sg. rebobinéz, 3 sg. şi pl. rebobineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)