rebrusment
REBRUSMÉNT, rebrusmente, s.n. Schimbare a direcţiei şi a sensului de mişcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei şi legarea ei la capătul opus al şirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REBRUSMÉNT ~e n. Schimbare a direc-ţiei mişcării unui tren (prin mutarea locomoti-vei la celălalt capăt). /<fr. rebroussement
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REBRUSMÉNT s.n. 1. (Constr.) Schimbare a direcţiei traseului unei căi ferate, astfel încât cele două ramuri ale traseului să aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcţiei. 2. (Geogr., geol.) Întoarcere bruscă a direcţiei catenelor muntoase. [< fr. rebroussement].
(Dicţionar de neologisme)
REBRUSMÉNT s. n. 1. schimbare a direcţiei traseului unei căi ferate, metrou sau tramvai, astfel încât cele două ramuri ale traseului să aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcţiei. 2. întoarcere bruscă a direcţiei catenelor muntoase. (< fr. rebroussement)
(Marele dicţionar de neologisme)
rebrusmént s. n. (sil. -brus-), pl. rebrusménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REBRUSMÉNT ~e n. Schimbare a direc-ţiei mişcării unui tren (prin mutarea locomoti-vei la celălalt capăt). /<fr. rebroussement
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REBRUSMÉNT s. n. 1. schimbare a direcţiei traseului unei căi ferate, metrou sau tramvai, astfel încât cele două ramuri ale traseului să aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcţiei. 2. întoarcere bruscă a direcţiei catenelor muntoase. (< fr. rebroussement)
(Marele dicţionar de neologisme)
rebrusmént s. n. (sil. -brus-), pl. rebrusménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)