rebusistic
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; (rar) rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REBUSÍSTIC, -Ă adj. referitor la rebusuri, de rebus. (< it. rebussistico)
(Marele dicţionar de neologisme)
rebusístic adj. m., pl. rebusístici; f. sg. rebusístică, pl. rebusístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REBUSÍSTIC, -Ă adj. referitor la rebusuri, de rebus. (< it. rebussistico)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)