rebut
REBÚT, rebuturi, s.n. Produs care nu corespunde condiţiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. şi care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ♢ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REBÚT ~uri n. Produs care nu corespunde cerinţelor prevăzute de standard şi nu poate fi utilizat în conformitate cu destinaţia lui. /<fr. rebut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REBÚT s.n. Produs necorespunzător condiţiilor tehnice cerute şi care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. ♦ La rebut = la reformă; prost, rău, nefolositor. [Pl. -uri. / < fr. rebut].
(Dicţionar de neologisme)
REBÚT s. n. produs care nu corespunde calitativ condiţiilor tehnice cerute şi care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. (< fr. rebut)
(Marele dicţionar de neologisme)
rebút s. n., pl. rebúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REBÚT ~uri n. Produs care nu corespunde cerinţelor prevăzute de standard şi nu poate fi utilizat în conformitate cu destinaţia lui. /<fr. rebut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REBÚT s. n. produs care nu corespunde calitativ condiţiilor tehnice cerute şi care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. (< fr. rebut)
(Marele dicţionar de neologisme)
rebút s. n., pl. rebúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)