rebut

REBÚT, rebuturi, s.n. Produs care nu corespunde condiţiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. şi care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ♢ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REBÚT ~uri n. Produs care nu corespunde cerinţelor prevăzute de standard şi nu poate fi utilizat în conformitate cu destinaţia lui. /<fr. rebut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REBÚT s.n. Produs necorespunzător condiţiilor tehnice cerute şi care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. ♦ La rebut = la reformă; prost, rău, nefolositor. [Pl. -uri. / < fr. rebut].
(Dicţionar de neologisme)

REBÚT s. n. produs care nu corespunde calitativ condiţiilor tehnice cerute şi care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. (< fr. rebut)
(Marele dicţionar de neologisme)

rebút s. n., pl. rebúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)