rec
REC, recuri, s.n. Drug, bară fixă (pe care se fac exerciţii de gimnastică). – Din germ. Reck.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REC ~uri n. Bară fixă pe care se fac exerciţii de gimnastică. /<germ. Reck
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REC s.n. Bară fixă (pe care se fac exerciţii de gimnastică). [Pl. -curi. / < germ. Reck].
(Dicţionar de neologisme)
REC s. n. bară fixă (pe care se fac exerciţii de gimnastică). (< germ. Reck)
(Marele dicţionar de neologisme)
rec s. n., pl. récuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REC ~uri n. Bară fixă pe care se fac exerciţii de gimnastică. /<germ. Reck
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REC s. n. bară fixă (pe care se fac exerciţii de gimnastică). (< germ. Reck)
(Marele dicţionar de neologisme)
rec s. n., pl. récuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Cuvinte care încep cu literele: re
Cuvinte se termină cu literele: ec