recâștigare

RECÂŞTIGÁ, recâştíg, vb. I. Tranz. A câştiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Re¹ + câştiga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECÂŞTIGÁRE, recâştigări, s.f. Acţiunea de a recâştiga şi rezultatul ei; redobândire. – V. recâştiga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECâŞTIGÁ recâştíg tranz. A câştiga din nou; a redobândi; a recupera; a recăpăta. /re- + a căpăta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

recâştigá vb., ind. prez. 1 sg. recâştíg, 3 sg. şi pl. recâştígă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recâştigáre s. f., g.-d. art. recâştigării; pl. recâştigări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RECÂŞTIGÁ vb. 1. v. recăpăta. 2. v. recuceri.
(Dicţionar de sinonime)

RECÂŞTIGÁRE s. v. recăpătare.
(Dicţionar de sinonime)