recântărire

RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) cântări din nou. – Re + cântări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECÂNTĂRÍRE, recântăriri, s.f. Acţiunea de a (se) recântări şi rezultatul ei. – V. recântări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

recântărí vb. cântări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)