recalcitranță

RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranţi, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpăţânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECALCITRÁNŢĂ, recalcitranţe, s.f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpăţânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECALCITRÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpăţânat; îndărătnic; refractar. /<fr. récalcitrant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECALCITRÁNŢ//Ă ~e f. Caracter recalcitrant; indisciplină; încăpăţânare. /<fr. récalcitrance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECALCITRÁNT, -Ă adj. Încăpăţânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant].
(Dicţionar de neologisme)

RECALCITRÁNŢĂ s.f. Faptul de a fi recalcitrant; îndărătnicie, nesupunere; încăpăţânare. [Cf. fr. récalcitrance].
(Dicţionar de neologisme)

RECALCITRÁNT, -Ă adj. încăpăţânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< fr. récalcitrant)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECALCITRÁNŢĂ s. f. faptul de a fi recalcitrant; încăpăţânare, îndărătnicie. (< fr. récalcitrance)
(Marele dicţionar de neologisme)

recalcitránt adj. m. (sil. -trant), pl. recalcitránţi; f. sg. recalcitrántă, pl. recalcitránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recalcitránţă s. f. (sil. -tran-), g.-d. art. recalcitránţei; pl. recalcitránţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RECALCITRÁNT adj. 1. v. încăpăţânat. 2. v. indisciplinat.
(Dicţionar de sinonime)

RECALCITRÁNŢĂ s. v. indisciplină, încăpăţî-nare, îndărătnicie, neascultare, nedis-ciplină, nesupunere.
(Dicţionar de sinonime)