recalcitrant
[Sinonime]
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranţi, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpăţânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECALCITRÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpăţânat; îndărătnic; refractar. /<fr. récalcitrant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECALCITRÁNT, -Ă adj. Încăpăţânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant].
(Dicţionar de neologisme)
RECALCITRÁNT, -Ă adj. încăpăţânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< fr. récalcitrant)
(Marele dicţionar de neologisme)
recalcitránt adj. m. (sil. -trant), pl. recalcitránţi; f. sg. recalcitrántă, pl. recalcitránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECALCITRÁNT adj. 1. v. încăpăţânat. 2. v. indisciplinat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECALCITRÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpăţânat; îndărătnic; refractar. /<fr. récalcitrant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECALCITRÁNT, -Ă adj. încăpăţânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< fr. récalcitrant)
(Marele dicţionar de neologisme)
recalcitránt adj. m. (sil. -trant), pl. recalcitránţi; f. sg. recalcitrántă, pl. recalcitránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECALCITRÁNT adj. 1. v. încăpăţânat. 2. v. indisciplinat.
(Dicţionar de sinonime)