recalescență
RECALESCÉNŢĂ s.f. Creştere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECALESCÉNŢĂ s.f. Creştere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. [< fr. recalescence].
(Dicţionar de neologisme)
RECALESCENŢĂ s. f. creştere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. (< fr. recalescence)
(Marele dicţionar de neologisme)
recalescénţă s. f., g.-d. art. recalescénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECALESCÉNŢĂ s.f. Creştere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. [< fr. recalescence].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
recalescénţă s. f., g.-d. art. recalescénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)