recalifica
[Conjugare]
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obţine o nouă calificare. – Re1- + califica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RECALIFICÁ recalífic tranz. A califica din nou; a supune unei noi calificări. /re- + a califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RECALIFICÁ mă recalífic intranz. A se califica din nou; a se pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. /re- + a se califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECALIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) pregăti, a (se) instrui pentru o nouă calificare profesională; a (se) califica din nou. [P.i. recalífic. / < re- + califica].
(Dicţionar de neologisme)
RECALIFICÁ vb. tr., refl. a (se) pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. (< re1- + califica)
(Marele dicţionar de neologisme)
recalificá vb., ind. prez. 1 sg. recalífic, 3 sg. şi pl. recalífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RECALIFICÁ recalífic tranz. A califica din nou; a supune unei noi calificări. /re- + a califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECALIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) pregăti, a (se) instrui pentru o nouă calificare profesională; a (se) califica din nou. [P.i. recalífic. / < re- + califica].
(Dicţionar de neologisme)
RECALIFICÁ vb. tr., refl. a (se) pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. (< re1- + califica)
(Marele dicţionar de neologisme)
recalificá vb., ind. prez. 1 sg. recalífic, 3 sg. şi pl. recalífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)