RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obţine o nouă calificare. – Re1- + califica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECALIFICÁRE, recalificări, s.f. 1. Pregătire, instruire în vederea obţinerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susţine o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiţie sportivă. – V. recalifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RECALIFICÁ recalífic tranz. A califica din nou; a supune unei noi calificări. /re- + a califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RECALIFICÁ mă recalífic intranz. A se califica din nou; a se pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. /re- + a se califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECALIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) pregăti, a (se) instrui pentru o nouă calificare profesională; a (se) califica din nou. [P.i. recalífic. / < re- + califica].
(Dicţionar de neologisme)
RECALIFICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) recalifica; (concr.) calificare nou obţinută. [< recalifica].
(Dicţionar de neologisme)
RECALIFICÁ vb. tr., refl. a (se) pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. (< re1- + califica)
(Marele dicţionar de neologisme)
RECALIFICÁRE s. f. 1. pregătire în vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) probă susţinută de un sportiv, de o echipă pentru a se califica mai departe într-o competiţie. (< recalifica)
(Marele dicţionar de neologisme)
recalificá vb., ind. prez. 1 sg. recalífic, 3 sg. şi pl. recalífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recalificáre s. f., pl. recalificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECALIFICÁRE, recalificări, s.f. 1. Pregătire, instruire în vederea obţinerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susţine o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiţie sportivă. – V. recalifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RECALIFICÁ mă recalífic intranz. A se califica din nou; a se pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. /re- + a se califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECALIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) pregăti, a (se) instrui pentru o nouă calificare profesională; a (se) califica din nou. [P.i. recalífic. / < re- + califica].
(Dicţionar de neologisme)
RECALIFICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) recalifica; (concr.) calificare nou obţinută. [< recalifica].
(Dicţionar de neologisme)
RECALIFICÁ vb. tr., refl. a (se) pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. (< re1- + califica)
(Marele dicţionar de neologisme)
RECALIFICÁRE s. f. 1. pregătire în vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) probă susţinută de un sportiv, de o echipă pentru a se califica mai departe într-o competiţie. (< recalifica)
(Marele dicţionar de neologisme)
recalificá vb., ind. prez. 1 sg. recalífic, 3 sg. şi pl. recalífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recalificáre s. f., pl. recalificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)