recalificare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obţine o nouă calificare. – Re1- + califica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECALIFICÁRE, recalificări, s.f. 1. Pregătire, instruire în vederea obţinerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susţine o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiţie sportivă. – V. recalifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECALIFICÁ recalífic tranz. A califica din nou; a supune unei noi calificări. /re- + a califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RECALIFICÁ mă recalífic intranz. A se califica din nou; a se pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. /re- + a se califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECALIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) pregăti, a (se) instrui pentru o nouă calificare profesională; a (se) califica din nou. [P.i. recalífic. / < re- + califica].
(Dicţionar de neologisme)

RECALIFICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) recalifica; (concr.) calificare nou obţinută. [< recalifica].
(Dicţionar de neologisme)

RECALIFICÁ vb. tr., refl. a (se) pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. (< re1- + califica)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECALIFICÁRE s. f. 1. pregătire în vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) probă susţinută de un sportiv, de o echipă pentru a se califica mai departe într-o competiţie. (< recalifica)
(Marele dicţionar de neologisme)

recalificá vb., ind. prez. 1 sg. recalífic, 3 sg. şi pl. recalífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recalificáre s. f., pl. recalificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reca recal recali

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare