recapitula

RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esenţiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecţie, o materie de învăţat etc.). – Din fr. récapituler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECAPITUL//Á ~éz tranz. (cele spuse, studiate sau întâmplate) A reveni examinând şi punând accentul pe momentele esenţiale (pentru a ţine mai bine minte); a rezuma. /<fr. récapituler, lat. recapitulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECAPITULÁ vb. I. tr. A reveni asupra punctelor esenţiale ale unei lucrări, ale unei chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a enumera. [< fr. récapituler].
(Dicţionar de neologisme)

RECAPITULÁ vb. tr. a reveni asupra punctelor esenţiale ale unei lucrări, chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ♢ a rememora; a revedea sistematic unele cunoştinţe predate anterior. (< fr. récapituler)
(Marele dicţionar de neologisme)

recapitulá vb., ind. prez. 1 sg. recapituléz, 3 sg. şi pl. recapituleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RECAPITULÁ vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse până acum.) 2. a repeta, a revedea. (A ~ materia pentru examen.)
(Dicţionar de sinonime)