recelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A păstra şi a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiţiei pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECELÁRE, recelări, s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a recela şi rezultatul ei. – V. recela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECEL//Á ~éz tranz. 1) (obiecte furate de altcineva) A păstra şi a ascunde. 2) (persoa-ne) A sustrage de la cercetările justiţiei. /<fr. receler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECELÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A păstra şi a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiţiei pe cineva. ♦ refl. A se ascunde, a se refugia. [< fr. receler].
(Dicţionar de neologisme)

RECELÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a (se) recela şi rezultatul ei. [< recela].
(Dicţionar de neologisme)

RECELÁ vb. I. tr. a păstra şi a ascunde de cineva un obiect furat. ♢ a sustrage de la cercetările justiţiei pe cineva. II. refl. a se ascunde, a se refugia. (< fr. receler)
(Marele dicţionar de neologisme)

recelá vb., ind. prez. 1 sg. receléz, 3 sg. şi pl. receleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

receláre s. f., g.-d. art. recelării; pl. recelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec rece recel recela

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare celare