recensământ
[Sinonime]
RECENSĂMẤNT, recensământuri, s.n. Operaţie administrativă care constă în înregistrarea statistică a populaţiei, a animalelor, a vehiculelor etc. dintr-o ţară sau dintr-o regiune dată; catagrafie. [Pl. şi: recensăminte] – Din fr. recensement.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECENSĂM//ÂNT ~ínte n. Acţiune statistică oficială de înregistrare exhaustivă a datelor supuse observării (populaţia, ani-malele, vehiculele etc.) dintr-o ţară sau din-tr-o regiune. [Pl. şi recensământuri] /<fr. recensement
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECENSĂMẤNT s.n. Operaţia de înregistrare (pe cale administrativă) a populaţiei, a animalelor etc. dintr-o ţară sau dintr-o regiune. ♢ Recensământ fiscal = numărătoarea contribuabililor şi înregistrarea veniturilor lor susceptibile de a fi impuse de fisc. [Pl. -mânturi, -minte, var. recensiment s.n. / cf. fr. recensement].
(Dicţionar de neologisme)
RECENSĂMÂ\'NT s. n. operaţia de înregistrare la faţa locului a populaţiei, animalelor etc. dintr-o ţară, dintr-o regiune. (< fr. recensement)
(Marele dicţionar de neologisme)
recensământ s. n., pl. recensământuri/recensăminte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECENSĂMÂNT s. (pop.) numărătoare, (înv.) catagrafie, recenzie. (~ populaţiei.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECENSĂM//ÂNT ~ínte n. Acţiune statistică oficială de înregistrare exhaustivă a datelor supuse observării (populaţia, ani-malele, vehiculele etc.) dintr-o ţară sau din-tr-o regiune. [Pl. şi recensământuri] /<fr. recensement
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECENSĂMÂ\'NT s. n. operaţia de înregistrare la faţa locului a populaţiei, animalelor etc. dintr-o ţară, dintr-o regiune. (< fr. recensement)
(Marele dicţionar de neologisme)
recensământ s. n., pl. recensământuri/recensăminte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECENSĂMÂNT s. (pop.) numărătoare, (înv.) catagrafie, recenzie. (~ populaţiei.)
(Dicţionar de sinonime)