RECÉNT, -Ă, recenţi, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puţină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care există de puţin timp; petrecut sau apărut de curând; proaspăt; nou. Evenimente ~te. /<fr. récent, lat. recens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECÉNT, -Ă adj. Petrecut, apărut de curând; nou, de curând, proaspăt, ultim. [< fr. récent, it. recente].
(Dicţionar de neologisme)
RECÉNT, -Ă adj. petrecut, apărut de curând; nou, proaspăt. (< fr. récent, lat. recens)
(Marele dicţionar de neologisme)
recént adj. m., pl. recénţi; f. sg. recéntă, pl. recénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recénţă s. f., g.-d. art. recénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECÉNT adj. 1. v. actual. 2. nou, (fig.) cald, proaspăt. (Ştire ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Recent ≠ vechi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care există de puţin timp; petrecut sau apărut de curând; proaspăt; nou. Evenimente ~te. /<fr. récent, lat. recens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECÉNT, -Ă adj. petrecut, apărut de curând; nou, proaspăt. (< fr. récent, lat. recens)
(Marele dicţionar de neologisme)
recént adj. m., pl. recénţi; f. sg. recéntă, pl. recénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recénţă s. f., g.-d. art. recénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECÉNT adj. 1. v. actual. 2. nou, (fig.) cald, proaspăt. (Ştire ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Recent ≠ vechi
(Dicţionar de antonime)