recepta

RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. r e c e p t o r, r e c e p t i v, r e c e p ţ i e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECEPT//Á ~éz tranz. 1) (unde sonore, radiaţii etc.) A prinde cu ajutorul unui recep-tor; a recepţiona. 2) fig. A sesiza, a observa în mod neaşteptat; a surprinde. /cf. receptor, receptiv, recepţie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECEPTÁ vb. I. tr. A prinde, a capta; a recepţiona (unde sonore, luminoase etc.). [< receptor].
(Dicţionar de neologisme)

RECEPTÁ vb. tr. a prinde, a capta; a recepţiona unde sonore, luminoase etc. (< receptor)
(Marele dicţionar de neologisme)

receptá vb., ind. prez. 1 sg. receptéz, 3 sg. şi pl. recepteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RECEPTÁ vb. v. recepţiona.
(Dicţionar de sinonime)