receptor dex - definiţie, sinonime, conjugare

receptor

[Sinonime]
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S.n. Sistem tehnic destinatprimească (şi să dirijeze) un anumit material. 2. S.n. Aparat, instalaţie, maşină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă şi să o transforme în energie utilă. Receptor telefonic = aparat care transformă oscilaţiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibraţii sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S.m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern şi transmite excitaţiile la centrii nervoşi. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primeşte (o acţiune mecanică, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECEPT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care receptează; cu proprietatea de a recepta (o acţiune mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.). /<fr. récepteur, germ. Rezeptor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECEPT//ÓR2 õáre n. 1) Aparat sau instalaţie care receptează o energie brută transformând-o în energie utilizabilă. 2) Aparat destinat receptării undelor electromagnetice. 3): ~ telefonic dispozitiv care transformă curentul alternativ receptat în unde sonore, reproducând sunetul iniţial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se ascultă şi prin care se vorbeşte. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECEPTÓR3 ~i m. fiziol. Formaţie terminală a nervilor care transmite excitaţiile sistemului nervos central. /<fr. récepteur, germ. Rezeptor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECEPTÓR, -OÁRE adj. Care receptează, care primeşte (o acţiune mecanică, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primeşte o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilaţiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilaţii acustice; (p. ext.) piesă care serveşte pentru a asculta şi a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simţ la nivelul căruia se realizează transformarea energiei excitantului exterior în energie nervoasă. [Cf. fr. récepteur].
(Dicţionar de neologisme)

RECEPTÓR, -OÁRE I. adj. care receptează (o acţiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilaţiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilaţii acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care serveşte pentru a asculta şi a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primeşte apele de evacuare. III. s. m. organ de simţ la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primeşte şi decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeşte sânge de la un donator. (< fr. recepteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

receptór adj. m., pl. receptóri; f. sg. şi pl. receptoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

receptór (fiziol.) s. m., pl. receptóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

receptór (tehn.) s. n., pl. receptoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECEPTÓR s. (FIZ.) pâlnie. (~ul telefonului.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Receptoremiţător
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec rece recep recept

Cuvinte se termină cu literele: or tor ptor eptor ceptor