rechiziție

RECHIZÍŢIE, rechiziţii, s.f. Măsură excepţională prin care un organ al administraţiei de stat obligă pe cetăţeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile (contra plată) pentru nevoile armatei sau ale statului. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECHIZÍŢI//E ~i f. Măsură excepţională, aplicată, mai ales, în timp de război, prin care statul obligă cetăţenii să cedeze temporar diferite bunuri materiale (mijloace de transport, furaj, animale, localuri etc.) în folosul armatei. [G.-D. rechiziţiei] /<fr. réquisition, germ. Requisition
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECHIZÍŢIE s.f. Măsură excepţională prin care statul obligă pe cetăţeni la anumite servicii sau la cedarea unor bunuri necesare în anumite perioade. [Gen. -iei, var. rechiziţiune s.f. / cf. fr. réquisition, lat. requisitio].
(Dicţionar de neologisme)

RECHIZÍŢIE s. f. măsură excepţională prin care statul obligă pe cetăţeni la cedarea temporară a unor bunuri necesare armatei sau statului în timp de război. (< fr. réquisition, lat. requisitio, germ. Requisition)
(Marele dicţionar de neologisme)

rechizíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. rechizíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. rechizíţiei; pl. rechizíţii, art. rechizíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RECHIZÍŢIE s. (înv.) recrutaţie. (~ în timp de război.)
(Dicţionar de sinonime)