recicla
[Conjugare]
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deşeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr.recycler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RECICL//Á ~éz tranz. (anumite deşeuri) A prelucra în vederea folosirii lor din nou. /<fr. recycler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECICLÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) completa cunoştinţele prin reciclare. [< fr. récycler].
(Dicţionar de neologisme)
RECICLÁ vb. tr., refl. 1. a(-şi) completa cunoştinţele prin reciclare (1); a-şi schimba orientarea. 2. a prelucra anumite deşeuri în vederea refolosirii lor. (< fr. recycler)
(Marele dicţionar de neologisme)
reciclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. recicléz, 3 sg. şi pl. recicleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RECICL//Á ~éz tranz. (anumite deşeuri) A prelucra în vederea folosirii lor din nou. /<fr. recycler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECICLÁ vb. tr., refl. 1. a(-şi) completa cunoştinţele prin reciclare (1); a-şi schimba orientarea. 2. a prelucra anumite deşeuri în vederea refolosirii lor. (< fr. recycler)
(Marele dicţionar de neologisme)
reciclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. recicléz, 3 sg. şi pl. recicleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)