reciclare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deşeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr.recycler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECICLÁRE, reciclări, s.f. Acţiunea de a recicla. – V. recicla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECICL//Á ~éz tranz. (anumite deşeuri) A prelucra în vederea folosirii lor din nou. /<fr. recycler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECICLÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) completa cunoştinţele prin reciclare. [< fr. récycler].
(Dicţionar de neologisme)

RECICLÁRE s.f. Organizarea de cursuri de completare a cunoştinţelor (pentru cadre didactice, ingineri, medici etc.) cu ultimele achiziţii ale ştiinţei şi tehnicii. [< recicla].
(Dicţionar de neologisme)

RECICLÁ vb. tr., refl. 1. a(-şi) completa cunoştinţele prin reciclare (1); a-şi schimba orientarea. 2. a prelucra anumite deşeuri în vederea refolosirii lor. (< fr. recycler)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECICLÁRE s. f. 1. formă de perfecţionare profesională a cadrelor, organizată periodic, prin cursuri de completare a cunoştinţelor în scopul adaptării la progresul ştiinţific-industrial. 2. (tehn.) acţiunea de a introduce în circuit unele materiale care deja au suferit o transformare incompletă, printr-o singură trecere prin procesul de prelucrare. (< recicla)
(Marele dicţionar de neologisme)

reciclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. recicléz, 3 sg. şi pl. recicleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recicláre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. reciclării; pl. reciclări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reci recic recicl

Cuvinte se termină cu literele: re are lare clare iclare